Ghidul clientului 

CUM DECIDEM DACĂ AVEM NEVOIE DE PSIHOTERAPIE?

Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât viețile noastre devin mai complexe. Nu doar că ne transformăm din copii în adulți, lucrul acesta presupunând deja asumarea responsabilității pentru propria persoană și pentru propria viață, însă și tipurile de relații pe care le dezvoltăm devin mai variate, iar regulile lor de funcționare nu ne sunt întotdeauna clare.

Pe măsură ce devenim adulți ne asumăm și roluri precum cel de partener, student, angajat, părinte, lider, etc. și ne angrenăm în tot felul de situații care ne împing să fim responsabili pentru noi sau pentru alții. Din punct de vedere teoretic, ar trebui să avem toate cunoștințele necesare astfel încât să ne putem descurca cu noul nostru statut. În cadrul familiei învățăm cum să ne comportăm cu semenii noștri, școala ne echipează mai mult sau mai puțin cu un bagaj de informații suficient pentru a înțelege cum funcționează lumea și cum putem funcționa noi ca indivizi în cadrul ei, prin alegerea unei meserii și așa mai departe.

Pare simplu și predictibil, nu-i așa?

Pare simplu și predictibil, nu-i așa? Doar că imaginea aceasta nu este chiar completă. Pe lângă toate acest cunoștințe, mai avem un partener de drum, dacă privim viața unui om ca pe o călătorie. Iar acest partener de drum poate lucra în folosul nostru sau împotriva noastră. De cele mai multe ori e greu să-ți dai seama. Emoțiile, felul distinct al fiecăruia de a se raporta și reacționa la situațiile cu care se confruntă ne guvernează viața poate mai mult decât orice. Emoțiile sunt o parte importantă a vieții noastre, fie că ne place sau nu. Poate devine mai ușor să înțelegem asta acum, când lumea în care trăim devine din ce în ce mai tehnologizată. Așa cum rațiunea ne diferențiază de animale, emoțiile ne diferențiază de mașinării și programe pe calculator.

Dar ce sunt emoțiile? Sune unelte care ne ajută să evoluăm, așa cum gândirea rațională a făcut-o și o face în continuare? Sau sunt acea variabilă care ne sabotează planurile de viitor sau chiar cele de zi cu zi? Răspunsul este simplu: pot fi și una și alta. Sunt momente în care emoțiile ne fac să ne simțim slabi, inadecvați sau în imposibilitatea de a reacționa. Alteori emoțiile sunt catalizatorul schimbărilor și îmbunătățirilor pe care le aducem în viețile noastre sau în mediul înconjurător. Adevărul este, dacă privim în urma noastră tot ce știm despre emoții este că fetele au voie să plângă, iar băieții nu. De cele mai multe ori la asta se rezumă cunoștințele nostre despre emoții și cum să ne descurcăm cu ele.

Ce se întâmplă în prima ședință?

DE UNDE ÎNCEPEM?

La modul general, prima ședință de psihoterapie se aseamănă într-o oarecare măsură cu un consult medical. De obicei, se discută lucruri generale care îl ajută pe terapeutul tău să te cunoască, să afle despre mediul din care vii și care sunt problemele la care ai nevoie de o rezolvare. Te poți aștepta la întrebări despre persoanele importante din viața ta, despre genul relațiilor pe care le ai, de unde vii și unde locuiești, ce te deranjează în viața ta de zi cu zi și cum crezi că s-a ajuns în acea situație.

Terapeutul este acolo pentru a te ajuta să găsești o rezolvare, de aceea este important ca împreună să identificați corect problema. Se întâmplă ca lucrurile pe care noi le considerăm probleme să fie de fapt simptomele, iar problema să fie un lucru pe care îl percepem prea dureros pentru a ne confrunta cu el. Aici intervin psihoterapeutul și psihoterapia, care ne oferă un spațiu sigur în care să ne putem confrunta cu emoțiile, lucrurile dureroase sau pe care le considerăm rușinoase.

Pentru că o mare parte din educația nostră se bazează încă pe rușine, poate o sa te întrebi ce o să creadă terapeutul despre tine sau lucrurile pe care le spui, poate o să ți se pară inconfortabil să împărtășești lucruri despre tine sau să vorbești despre ceea ce ce te doare.

În primul rând, terapeutul nu este acolo pentru a te judeca, ci pentru a analiza împreună cu tine situația și a te ajuta să găsești o rezolvare. Terapia este pentru tine,despre tine, iar rolul terapeutului este să te ghideze în călătoria ta spre vindecare sau spre o viață mai calitativă. Este perfect normal să pui întrebări, să ceri clarificări, să spui "nu înțeleg", să mergi în ritmul tău. Ceea ce spui tu este prioritatea ședinței.

Cum îmi dau seama dacă funcționează?

Cel mai important indicator este starea ta. Este important să te simți înțeles, ascultat, respectat și auzit. Din partea ta este nevoie de puțină deschidere și puțin curaj. Este posibil să auzi lucruri care te deranjează, lucruri care par imposibile sau pe care nu le înțelegi. Este important în egală măsură și să vorbești și să asculți.

Este, de asemenea, posibil să genereze un anumit grad de disconfort în viața ta. Fie că poate părea greu să discuți despre unele topici sau situații, fie că schimbările pe care începi să le faci în viața ta devin sau par inconfortabile pentru cei dragi ție. Dar atâta timp cât confortul tău crește, schimbările pe care le faci îți aduc bunăstare, te simți din ce în ce mai conectat și împăcat cu tine, înseamnă că munca ta și a terapeutului tău funcționează. Pe de cealaltă parte, dacă terapeutul este mereu de acord cu tine, dacă simți că munca pe care o faceți împreună nu te provoacă, nu te ajută să faci schimbări în viața ta, poate specialistul sau metoda sa nu sunt cele mai potrivite pentru tine.

Relația client-terapeut este ideal să fie un continuu dialog, este important pentru munca voastră să comunici constant nevoile tale, ritmul în care simți să avansați, să spui atunci când simți că o anumită metodă sau exercițiu nu te ajută,nu ți se potrivește, asupra cărui lucru vrei să stăruiești mai mult sau peste care simți că ai nevoie să treci mai repede. Terapeutul își adaptează metoda la tine, nu pe tine la metoda lui.

Are sens să merg eu la psihoterapie?

CU CE MĂ POATE AJUTA PE MINE?

Psihoterapia ne propune să ne aplecăm asupra emoțiilor și legătura lor cu gândurile și comportamentele noastre, să le observăm și să le înțelegem. Psihoterapia este, dacă vreți, o lupă. Iar psihoterapeutul ne ghidează pe durata acestei descoperiri. Ne traduce semnificația emoțiilor, reacțiilor, ne ajută să scoatem la lumină lucruri despre care nu știam ca sunt acolo și că ne influențează sau ne incomodează în viața de zi cu zi. Scopul final al psihoterapiei este acela de a ne îmbunătății calitatea vieții. O relație sănătoasă cu emoțiile noastre are efecte în toate compartimentele vieții noastre, de la relația cu cei dragi până la felul în care ne raportăm la eșec sau reușită.

Motivele pentru care oamenii aleg să meargă în terapie sunt extrem de diferite și complexe, tocmai pentru că noi suntem diferiți și complecși. Diferă de la o persoană la alta pentru că fiecare percepem ceea ce ni se întâmplă diferit, avem reacții diferite, naturale sau învățate, credem în lucruri diferite, ne raportăm la noi înșine în moduri diferite.

Ce ne rămâne de făcut?

Să ne asumăm un nou rol. Rolul celui sau celei care își dorește să învețe despre propriile emoții și care vrea să investească în sănătatea sa emoțională. Ca ființe umane descoperim lucruri noi în afara noastră aproape în fiecare zi. Facem asta din cele mai vechi timpuri. Dar ceea ce este înăuntru ne poate rămâne străin pentru o viață întreagă.

Singurul lucru care contează atunci când te gândești dacă are sens să mergi în terapie, este că orice îți afectează viața de zi cu zi este suficient de important încât să încerci să-i găsești o rezolvare.

Unii dintre noi simțim că ne este greu să comunicăm cu cei din jur, că facem mai multe compromisuri decât ne dorim, alții am suferit o pierdere, precum un divorț sau un deces în familie, și avem nevoie de suport pentru a trece prin aceste perioade dificile. Alteori, psihoterapia poate fi soluția pentru probleme medicale. Există unele situații în care originea unor boli poate fi una psihică. De obicei, sunt acele situații în care pare că niciun medicament sau terapie medicală nu funcționează. Părinți care apelează la psihoterapie pentru ei sau copiii lor. Copii deveniți adulți care își aduc părinții la terapie. Depresia, anxietatea, comportamentul de automutilare, atacuri de panică, dependențe, fobie, insomnie, tulburări de personalitate. Toate acestea sunt lucruri despre care nu ne place să vorbim, însă ele există și afectează oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 300 de milioane de oameni suferă de depresie, iar aproape jumătate dintre aceștia au fost diagnosticați și cu tulburare de anxietate.

Lucrul pe care îl au în comun oamenii care aleg să înceapă psihoterapia este conștientizarea că nu se mai pot descurca singuri cu situațiile în care se regăsesc. Nu se mai pot descurca cu emoțiile, nu mai înțeleg ce se întâmplă cu ei, nu mai pot dormi, nu mai pot performa la serviciu la fel ca înainte, simt nevoia să se izoleze, etc.

Pe lângă toate acestea, psihoterapia se adresează și oamenilor care pur și simplu vor să se cunoască mai bine pe ei înșiși, să ajungă la o relație mai bună cu propria persoană. În concluzie nu este o rușine sau un lucru anormal să acceptăm că în unele situații avem nevoie de ajutor și ghidaj pentru a ne rezolva problemele, iar motivele pentru care avem nevoie de aceste lucruri diferă de la o persoană la alta.

Păstrează în minte faptul că ești acolo pentru a te ajuta pe tine; niciun compromis nu o să îți fie de folos. Dacă simți că nu funcționează, spune-i asta terapeutului tău și roagă-l să te ajute cu o recomandare pentru un alt specialist. De obicei, se poate face chiar o ședință de trecere cu ambii terapeuți pentru a te ajuta să te adaptezi mai ușor la schimbare.

În loc de concluzie ...

... vă invităm la un scurt moment de analiză. 

Autor text: Lavinia Drăgoi, sora mea, un consumator avid de psihoterapie, care poate să expună pe înțelesul tuturor aspecte din experiența ei cu psihoterapia de-a lungul timpului.